Peste ani...

Rătăcind printre vise înlănțuite
Te-am găsit într-un colț pe tine.
O privire caldă, cum nu mi-a fost dat să văd
Și vocea aia suavă, mi-au dat fiori.

Asemeni unei fantome m-ai fermecat
Aveai un aer misterios și incitant....
Nu te-am iubit la început, îmi era prea frică,
Că îmi vei rupe inima în mii de bucăți.

Dar ochii tăi căprui nu mi-au dat pace
Nopți la rând i-am visat fără încetare,
Până la urmă am cedat, mi-am lăsat inima să te iubească
Pătimaș, cu dor nebun și naivitate copilărească.

Și trec anii și încă iți mai simt mâiniile reci
Chipul tău frumos, cu linii fine și zâmbetul cald la despărțire.
Și au trecut ani de atunci și totuși mi-e dor de ochii tăi
Un verde vag amestecat cu căprui, mi-e dor de noi.