Traim într-o lume în care iubirea se pierde-n bariere,
Iubim prea mult sau prea putin, iubim impus de societate
Nu avem voie să riscam nimic, să iubim doar cu limitare.
Si totuși, am ales singură pe cine să iubesc, am riscat totul pentru o sărutare
Nu poți impune limite sentimentelor, nu poți iubi cu masura
Chiar și atunci când știi că nu e bine, și că o să ai inima frântă.
Când îți lași sentimentele să curga de la sine, simți că trăiești
Că îți cresc aripi până la nori și poți să zbori liber.
Iar căderea, căderea e o dulce simfonie de lacrimi, durere și iubire,
Inima ți se rupe în mii de părți, și cu toate astea continui să iubești
O iubire nebună, dulce, care te consumă și nu îți dă voie să renunți.
Am riscat tot și mi-ai pierdut inima, dar nu regret nimic,
Nu pot să iubesc cu măsura, nu pot să-mi înăbuș sentimentele
Nu mă încadrez în bariere, am ales să iubesc pe cine nu trebuie
Am ales să te iubesc pe tine dincolo de orice limită a societății, a rațiunii, chiar a morții.
Am ales să te iubesc pentru că nu m-am putut opune și nu regret,
Te-aș alege mereu pe tine, chiar și atunci când știu ca nu simți la fel ca mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu