Înger de lumină, surd, orb și mut…
La rugămințile mele amare rămâi imună, ca o boare…
Dar ce nu știi tu, copilă, că deși ești far-de vină,
Frumusețe-i trecătoare….
Ca o rază de lumină ce se pierde-n întuneric.
De ce te vrei să mă ții în brațele tale?
Să mă transformi în țărână sub atingerea ta nebună,
Să mă otrăvești încet cu veninul buzelor tale,
De ce copila mea iubita nu înțelegi?
Frumusețe-i trecătoare…
Și îți văd ochii mari și verzi în lumina de cleștar,
Of, copila mea, nu înțelegi? Viața-i plină de iluzii înșelătoare,
Nimic nu e asa cum pare, iar frumusețea ta e trecătoare…
Și, totuși pleci, amar zâmbind, nu privești în urmă,
Să vezi ce lași când treci ca o furtună.
Nimic nu e ceea ce pare….
În noapte grea ce vine, totul e fără sens,
Tu nu mai ești să-mi spui cuvinte amăgitoare,
Iubita mea infantilă și crudă, mi-ai marcat sufletul
Cu zâmbetul tău de fecioara tristă, și dusă-ai fost
Peste veacuri, să nu te mai pot găsi vreodată…
Dar cuvintele tale mi-au rămas în minte,
Nimic nu e ceea ce pare…
Katherina Andreescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu