Acolo în cele mai întunecate colțuri,
Zac uitate, prăfuite, amintiri, idei și vise?
Dar inima, oare ce ascunde...
Sub toate vasele de sânge, sub arterele înfierbântate
Zac acolo toate tainele și pasiunile întunecate?
Fragilitatea naște duritate, zâmbetul ascunde tristețe,
Simplitatea este cea mai complicata formă a percepției
Însă iubirea, ascunde în esență o altă concepție?
Umanitatea care ne caracterizează și ne deosebește,
Îmbracă forma fragilității, complexității și a cruzimii
Dar oare, teama rămâne cel mai mare dușman ?
Teama de moarte se naște în subconștientul nostru,
Fără să realizam își face loc adânc într-un sufletul chinuit
Și ne ferim în zadar, pentru ca la sfârșit...cu toți murim.
Însă marea întrebare, care bântuie mereu, mințile luminate
Rămâne veșnic un mister, pentru că morții nu reînvie să răspundă la faimoasa întrebare,
Unde se duce sufletul, când corpul moare?
Katherina Andreescu
interesanta perspectiva
RăspundețiȘtergereInteresanta poezie, te indeamna la analiza.
RăspundețiȘtergereDar eu stiu ca voi reveni pe pamant sub o alta forma :)
Multumesc pentru apreciere.
RăspundețiȘtergere