Zace îngropat, visul unei nopți de iarnă
Din care ne-am trezit buimăciți și aroganți.
Părea că nu ne-am odihnit prea bine.
În timpul somnului, cred m-a furat curentul,
Pentru că m-am trezit cu o durere surdă în piept.
Și un gol imens mă apasă, îmi revin frânturi din vis,
A fi adormit sau a fi treaz, totul e doar un concept.
Sinistru sentiment pune stăpânire pe mintea mea,
Oare chiar am visat, te-am găsit ca să te pierd ?
Parfumul tău pe perna, locul tău în pat, e gol acum...
A fost doar un coșmar, unde nici tu, nici eu, nu am existat.
Katherina Andreescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu