S-a oprit furtuna, și o ceață deasă a coborât asupra nostră,
Cerul pare un albastru spălăcit și soarele se lupta-n zadar să iasă....
E prea multa ceață.
Nu mai cad torenții de lacrimi peste orașul scufundat,
În liniște și agonie, pâcla, fum și iz de iarnă
Cred că vine de la ceață.
Asemenea zilelor de iarnă cenușii, totul pare gri și agonizat,
Nu mai plouă deprimant, e doar viață fără moarte și e moarte peste tot...
E întuneric și e haos...doar ceață!
Nu se arata nicio lumină, niciun licăr de speranță...
Suntem asemenea nebunilor ce rătăcesc aiurea prin viață, suntem pustiiți și fără vlagă...
Noroc că ne-a mai rămas un gram de nebunie să vedem dincolo de ceață.
Katherina Andreescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu