Am interpretat fiecare rol ce mi s-a dat, fără regrete și am jucat fiecare act cu pasiune,
Cu pasiunea nebună a unui actor însetat de faimă...
Am plâns, am râs, am țipat, am improvizat și am șoptit cuvintele regizorului...
Numit banal Destin.
De fiecare data m-am ridicat de jos cu un licăr de speranță
Cu un zâmbet amar și ironic pictat pe față și am continuat.
Acum însă, a venit momentul mult așteptat să-mi joc ultimul act
Să ies de pe scena vieții în aplauzele divine ale îngerilor și în lacrimile triste
Ale spectatorilor.
E timpul să cadă cortina peste decorul trist, spectacolul se încheie când actorul moare
Cu aripile secerate în vânt, e în cădere libera, se izbește de pământul ud.
Ucis cu brutalitate de alte personaje înșelătoare, nepăsătoare...ultima scena: Trădare!
Căzută la pământ aud plânsete, râsete și aplauze frenetice...am plecat în plină glorie!
Ultimul act: Moartea.
Katherina Andreescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu