Un gram de speranță

Privesc pe geam, în timp ce trag din țigară,
Noapte își întinde aripile și cuprinde tot ce e afară
Orașul e îngropat în frig și ceață și as vrea să-ți scriu,
Dar sunt mult prea obosită de la atât ploaie,
Arunc pixul și scutur scrumiera îmbâcsită...

E doar viață fără moarte, și e moarte fără viață.

În casă e cald și rece deopotrivă, și atâtea locuri prăfuite,
Zac aruncate pe podea, mii de scrisori necitite.
E ora târzie, și e prea întuneric, parcă aș sta într-un sicriu
Nu-i nimeni în jur și simt un miros dulce amărui.

E doar moarte fără viață, și e viață fără moarte....

Mă așez pe canapea și mă gândesc cu groază,
La o luptă clasică între rai și iad, îngerii își pierd penele,
Iar diavolii râd isteric, sufletele rătăcite sângerează.
Cine oare câștigă lupta și preia conducere unei lumi stinghere?

E doar moarte, dar și viață, iar între ele există un gram de speranță!

Katherina Andreescu