Un dor precum întinsul oceanului de mare,
Și adânc ca oceanul far de fund.
Un foc ce ar topi ghețare, și ar lumina și iadul cel mai sumbru.
De ochii tăi, de n-ar fi ei, as rămâne fără zare,
Prefă-te-n duh și mă bântuie în noapte, schimbă-te-n înger
Și ziua în lumina caldă, vino și du-mă cât mai departe.
De nu merit să mă strigi, să mă chemi la tine,
Tăcut să ramai pe veci și al meu nume să-l uiți!
Uita-mă, asa cum eu nu te voi uita,
Amintirea o port în suflet ca pe lucru cel mai sfânt...
Marea toată n-ar putea să înece dorul ce a rămas în urma ta.
Katherina Andreescu
Foarte frumoasa.
RăspundețiȘtergere