Octombrie

Trista vopsea cojită de la geamuri și țigla căzută de pe acoperișuri,
Bisericile cu turle înalte și clopote ce țipă-n întuneric,
Stau martori neclintiți.... Sssst....că vine Octombrie!

Ceața se lasă-n orașul meu, acum mut și periferic,
Plin cu flori moarte pe care așez așternuturi albe....
La geam se arată palid Octombrie.

Străzile sunt pusti și zilele înfrigurate de un anotimp întârziat
Cu cerneală neagră și frunze uitate, aștern amorul îndoliat...
Într-o zi ploioasa de Octombrie....

Vântul tipă, verigheta-mi cade, metalic răsună pe asfaltul ud,
În parc stă funebru și îmi zâmbește o statuie nud.
Și iar e Octombrie.

Mă dor tâmplele și iar s-a întors Octombrie,
Îmi sorb cafeaua de la geamul cu vopseaua cojită.
Admir un peisaj funebru!

Un fum negru înecăcios mă sufocă-n Octombrie,
De la atâta ceață și ploaie, visez cu ochii deschiși...
Urăsc zilele lui Octombrie cu toate culorile arămii!