Sfârșit

Suntem prinși în al nouălea cerc al iadului,
Gerul și întunericul se abat asupra noastră precum o molimă.
Orașul amorțit se lupta între viață și moarte,
Ce priveliște sublimă!

Nu e nimeni pe drum, se ascund cu toții,
Nici câinii nu mai urlă la luna însângerată.
Îngerul morții coboară încet pe străzile pustii.
Și ne transformăm în gheata.

Diamante cad din cerul supărat,
Corbii trec în zbor și se duc agale
Asta e sfârșitul lumii mele imaginare.
Aș vrea să-ți mai văd o dată zâmbetul arogant...

Și toate se transformă-n scrum...
E prea târziu și se lasă ceață,
Doar umbra mă însoțește pe acest drum.
Mi-e prea frică de viață...

Katherina Andreescu