luni, 12 ianuarie 2015

Iarna

A nins prea mult și pământul a înghețat,
Un strat subțire, lucios l-a acoperit.
Pășesc ușor să nu alunec, să nu lovesc 
Cu tocurile ascuțite, sticla de sub mine. 
E atât de fragilă în aparență, însă în esență,
E mult mai dură decât pare, e rece 
Și oglindește toate păcatele umane. 
Nu iartă nimic și pe nimeni, iar când noaptea vine
Cei mai putin norocoși îi cad pradă. 
Ziua, în lumină strălucește, sub soarele cald se topește.
Toată frumusețea oglinzii se transformă în noroi....


Katherina Andreescu. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu