Dintre toate creațiile lumii, tu ești de departe cea mai apetisantă,
Ori de câte ori îți simt parfumul, gândul nebun de a te gusta nu-mi dă pace
Nu pot nici măcar sa te privesc fără să-mi doresc să te mușc,
Să te simt, să te cuprind, să te atac e clar cel mai mare păcat.
Mintea urlă să nu te ating, însă simțurile mi le inciți
Ma înnebunești cu fiecare ceas în care te simt...
Sunt în sevraj, mâinile îmi tremură, cedez ispitei, te capturez,
Savurez fiecare senzație, plăcerea, nebunia, extazul și agonia
Se îmbină cu vinovăția și regretul...de ce lucrul cel mai frumos și normal
E păcatul original?
Katherina Andreescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu