Realitate

Privesc nebunia de dincolo de fereastră, 

Caut speranță în fumul de la țigară

Unde au dispărut oare visele, dorințele de altă dată?

Oameni grăbiți, reci aleargă haotic prin viață

Uităm încotro ne îndreptăm, rămânem goi

Nimicul ne înconjoară, sub o formă abstractă, 

Ce e oare viața fără vise și speranță?

Un trai mecanizat, monoton fără dinamică

Irațional mă lupt cu sistemul, nu există scăpare

Poezia moare, proza se sinucide, iar logica e în letargie

Rămâne doar matematica bolnavă de pneumonie acută

Și ocazional pictura îmbracă forma nemărginită a demenței

Făcând dintr-un biet om, un nebun plin de speranță. 

Văd copii deja îndoctrinați, care nu se mai joaca pe afară

Aleargă și sar virtual, tastează, butonează, dar nu știu să prindă un fulg de zăpadă. 

Visătorii, romanticii sunt specii pe cale de dispariție, 

Doar ei mai văd stele acolo unde sunt nori, 

Și aud muzică în fiecare zgomot....

Ascult ploaia cum cade, oare ce se va întâmpla 

Când lumea își vă pierde farmecul și nebunia?

Katherina Andreescu