Amagire

Etica și morala sunt cele care stabilesc limita, 

Devenind neputincios în fața tuturor, faptele rămân idei și vise

Prea multe cuvinte nespuse trezesc regrete și durere...

Condamnați la amărăciune, nu ne mai găsim un sens

Alergăm constant căutând fericirea, iubirea, dar nu le recunoaștem dacă le găsim.

Devenim pustii, și înlocuim dorința și dragostea cu ceva perfid, 

Însa salvarea vine de unde nici nu te aștepți, e acel nimic

Care te ajută să-ți găsești speranța, e uitarea. 

Ea alina disperarea, e precum marea ce aduce la mal scoici și nisip

Și șterge dezamăgirea, lăsând în urma-i amintirea blurată a durerii...

Așa ia naștere speranța, acel licăr de lumina și bucurie

Care îți dă curaj să te ridici și să continui să mergi 

Să trăiești cu sentimentul că ai să reușești. 

E un adevarat ciclu al sentimentelor umane

Precum anotimpurile ce vin și pleacă,
Lasă în urma lor gustul dulce amărui al amintirilor...

Katherina Andreescu