sâmbătă, 14 martie 2015

Daddy

Trebuia să-ți spun de mult, însă nu am găsit momentul potrivit
Sper să mă ierți, așa cum eu am reușit să te iert mereu.
Te-am acuzat, ne-am spus cuvinte prea multe, prea dure
Ne-am și bătut, nu a fost relația perfecta tată-fiică, dar acum...
Mi-e un dor nebun să dezlegam integrame și să ne certam, 
Să te aud discutând și povestind amintiri din trecut.
De ce oare ai găsit mai multă alinare în aburii de alcool, 
Uitând ca ai doi copii, refuzând să te maturizezi?
Tată, acum am înțeles, divorțul te-a speriat, ai găsit o cale de evadare,
Dar acum, trebuie să te oprești, am îndurat prea mult...
Uiți cum ne cheamă, și poate uneori uiți că existăm,
Însa noi suntem tot lângă tine, luptăm împreuna indiferent de vreme.
Nu ai fost un mentor prea bun, dar cu toate astea datorită ție
Am învățat să luptăm, să cucerim regine și să patinăm, 
Și tată, nu am cum să uit ca nodul la cravată se face pe dedesubt.
Nu am cum să te las să pleci, arata-le la toți că greșesc, 
Nu știu cum să te fac să înțelegi, nu am puterea sa te trezesc
Dar știu că nu renunț pentru că o fata are tata, și nu am cum să cedez
Keep fighting, daddy, I need you to live!
Katherina Andreescu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu