Confesiune

M-am decis că e cazul să scot scheletele din dulap

Ca să pot să trec mai departe, să mă simt împăcată, 

Că cine știe, poate mâine mor și nu apuc să spun "îmi pare rău". 

M-ai ții minte când ați divorțat, am crezut mereu că tu ai renunțat

Nu am înțeles până acum, că el era pur și simplu, stricat. 

Venise cu defect din fabricație, cred că era resigilat, 

Dar cu toate astea, ne-ai învățat mereu să-l iubim pe tata. 

Te-am acuzat, am țipat, era criza adolescentină și durerea

Care mă împingeau să mă răzvrătesc constant, uneori mai rău ca un băiat

Mă îmbrăcăm larg sau prea sobru, doar să te enervez

Dar să știi că încă îmi place rock-ul, și de la optsprezece ani fumez

Avem perioade negre în care te ignorăm, dar știi că oricum te iubeam.

Făceam totul pe dos că să te scot din minții, și nu purtam roz

Dar eu băteam mingea cu toți copii de la colț de bloc. 

Mai știu, că mă luăm mereu de maică-ta și nu îmi plăcea că mă supraveghea

Uram teribil când mă cicălea, dar cu toate astea va fi mereu bunica-mea, 

Cea care îmi călca cămășile și mă înfofolea, îmi făcea coditele,

Iar înainte de culcare tabla înmulțirii mă tot întreba. 

Am trecut prin clipe grele când te-ai mutat, mă simțeam neputincioasă

Și iar te-am acuzat, dar știi, am gura mare și nu puteam să tac..

Am simțit mereu că e de datoria mea să te protejez, să te dojenesc

Iar când ai plecat, m-am enervat pentru că nu mai puteam să o fac.

De multe ori mă întreb cum m-ai suportat, și alte ori îmi amintesc

Cât de mult te admiram pentru curajul cu care înfruntai toate, 

Cum tu, singură, ne creșteai, ai luptat din greu să ne oferi totul

Nu ai varsat o lacrima, și nu te-ai văitat, cuz' fuck it, you're a supermom!

So, don't you ever ever ever forget that I love you mom, till the sky and back!

Katherina Andreescu.