Trist...

E de-a dreptul morbid,
cum plânge cerul cu lacrimi albe,
cum se sfârșesc visele înainte de-a începe,
cum încep coșmarurile agitate....
Când noapte își întinde aripile întunecate.

E de-a dreptul hilar,
cum se deschid rănile nevindecate,
cum se îmbolnăvesc inimile curate,
cum întunericul înghite mințile tulburate.
Zi după zi, noapte de noapte.

Însă e de-a dreptul funebru,
cum murim în fiecare zi câte un pic
cum dispare umanitate din noi până nu mai rămâne nimic,
cum ne pierdem și ne îndepărtăm....
E trist cum uităm să trăim.

Katherina Andreescu