După atâta ploaie, soarele cald se arată,
Primele raze aruncă-n orizontul întunecat
Frânturi roșiatice pe un fundal agonizat.
Frunzele dansează mișcate de vânt,
Asemeni spânzuraților, cu al lor sinistru joc.
În depărtare un corb caută de mâncare.
Culorile de toamnă îmi dau mereu dureri de cap
Arămiul frunzelor devine intens la lumina soarelui,
Și îmbinarea ciudată a naturii îmi dă fiori...
Tufișuri moarte, uscate se aliniază cu cele încă pline de viață
Dând peisajul citadin un aer boem, rafinat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu