În oglindă

În oglinda din perete se reflectă chipul unei păpuși de porțelan, 

Nu seamănă cu chipul meu, în ochii ei zăresc sclipiri de smarald

Diabolice și dulci, impune respect și teamă, precum o țarină

Care stăpânește imperii, nu mai e copila speriată, 

A devenit neînfricată. 

Cum oare a putut sa o preschimbe pe mica și firava Maria

În cruda și nemiloasa Caterina?

Ce lupta aprigă se da acum în mine, înger sau de demon de maine ?

Aleg dualitatea, mi se pare firească, fiecare ascunde o parte întunecată, 

Care se reflectă în oglindă...

Cele doua chipuri se suprapun, devin o singură persoană

Acum îmi dau seama, Caterina e Maria și Maria e Caterina, 

Toate trăsăturile se schimba, împreună alcătuiesc o nouă ființă...

În oglindă se reflecta un chip atât de familiar, pe ea o recunosc,

Când luminile se sting, rămân doar eu.  

Katherina Andreescu.