îmi tremură mâna pe stilou și nu îmi pot coordona mișcările
mintea mi se învârte ca într-un carusel, inima îmi pompează cu viteză
deși mâinile și picioarele par a fi din piatra, fără vlagă...
încerc din răsputeri să-mi țin ochii deschiși, să nu amețesc,
zadarnic mă zbat, altcineva îmi controlează mișcările,
parcă as fi o marionetă de la teatru de păpuși, am obosit
mă așez jos și privesc în jurul meu, dar nu vad și nu aud nimic,
simt cum sângele se scurge lent, o briză plăcută îmi dă părul de pe ochi
și pot, în sfârșit, să văd o mare de un albastru închis cu valuri înspumate
închid ochii și aud freamătul apei, valurile cum se sparg de țărm,
iar mirosul sărat îmi invadează nările, mintea mi s-a limpezit,
încerc să mă mobilizez, vreau să ajung cât mai aproape
mă târăsc până la mal, mă prăbușesc acolo și când valul ei cald
îmi mângăie părul, nu mai îmi e teama să adorm acum,
valurile ei mă poartă spre o altă lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu