Au înnebunit magnolii de când tu n-ai mai venit,
Tânjesc absurd la un cuvânt, o notă fredonată
Scrisă pe o petală de magnolie să-ți amintească
Că te-am așteptat necontenit, nemărginit…
Se înalță fumul de țigară și caut tăcut un semn,
Un corb stă în magnolia noastră, cu aripile gata de zbor
Și ninge cu petale roz și albe peste inimile îndoliate,
Se transformă-n scrum povestea noastră…
Au înnebunit magnolii, au înflorit și s-au ofilit,
Chiar și chipul tău azi pare ca a îmbătrânit
Printre petalele moarte pasiunile se ofilesc…
S-au uscat magnolii și eu tot aștept să-mi zâmbești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu