In dulcea simfonie a excentritatiilor nebune.
Dar acum, simt ca am ramas pierduta in abisul viselor.
Nu mai stiu cine sunt si ce vreau, de ce sunt aici,
M-am indepartat de mine, iar nimic nu pare sa ma aduca la mal
Am uitat pana si culoarea marii, mirosul sarat...
Halucinant alunec departe de toate, si sa renunt pare o relaxare
Cum toate lucrurile care contau, azi nu ma mai intereseaza,
Doar ochii tai de chihlimbar ma mai hipnotizeaza.
Raman blocata ore in sir gandindu-ma la culoarea aramie,
Care ma poarta intr-o poveste ce parea, dar nu era vie...
Nimic nu era cu adevarat real, nici eu, nici tu, nici oamenii din jur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu