Forma imperfecta a naturii umane, geniul combinat cu naivitate,
E pura nebunie pentru ochii care citesc doar ca sa inteleaga!
Si multi dintre noi suntem nebuni, nebuni de dor, nebuni de alb
Prea buni ca sa fim nebuni si totusi nebuni in nebunia noastra!
De ce e mintea intortocheata si totusi cuvintele-s banale?
Cand in nebunie ne afundam si lasam in urma doar lacrimi amare…
Nebunul de dor va spune in mii de forme alambicate acelasi lucru la nesfarsit,
Mi-e dor… si mintea ma doare.
Nebunul de negru va incerca constant prin mutari sofisticate,
Va cauta in mii de forme sa cucereasca regina de alb cu a ei banalitate.
Nebuni suntem toti intr-o lume mult prea mare, nebuni cand incercam la infinit
Sa cautam un sens al unei vieti banale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu