Iar gândurile mă învăluie precum frunzele ce cad
Vine sfârșitul unei ere, finalul lumii în care ne iubeam.
Aud din vremuri îndepărtate ecouri ale unor cuvinte
Și simt cum mă apasă greu tăcerea ce se așterne
Azi, povestea nu mai este, finalul mă izbește în plin.
Urla vântul în turbare și îmi înghețată mâinile pe taste
Nu pot să simt decât vidul ce mă înghite
Și privesc cu amărăciune cenușa iubirii noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu