De ce să mă mai agăț când mintea mi se destramă?Când sufletul mi-e plin de tine și alcool,
Iar plămânii mi se inunda-n fumul de țigară.
Căci acum ai ucis si ultima speranță…
Cum să mai privesc înainte când lumea e devastata?
Când sufletul îmi zace mort pe catafalc,
Inima e spulberată-n mii de cioburi de cristal.
Căci te iubit tăcut si demn, iar tu l-ai ucis cu brutalitate…
Spune-mi, a meritat, sa arunci tot pentru o clipă de plăcere?
Vino acum, sa privești dezastrul din urma ta,
Sa vezi durerea ce se ascunde-n zâmbetul ei mut…
A meritat sa ucizi fără milă un suflet nevinovat…?
