I think of what you did, and I hope God she worth it

De ce să mă mai agăț când mintea mi se destramă?Când sufletul mi-e plin de tine și alcool,

Iar plămânii mi se inunda-n fumul de țigară.

Căci acum ai ucis si ultima speranță…

Cum să mai privesc înainte când lumea e devastata?

Când sufletul îmi zace mort pe catafalc, 

Inima e spulberată-n mii de cioburi de cristal.

Căci te iubit tăcut si demn, iar tu l-ai ucis cu brutalitate…

Spune-mi, a meritat, sa arunci tot pentru o clipă de plăcere?

Vino acum, sa privești dezastrul din urma ta,

Sa vezi durerea ce se ascunde-n zâmbetul ei mut…

A meritat sa ucizi fără milă un suflet nevinovat…?

prea devreme…

​Moarte mi-era straina, pana cand mi te-a rapit

Ti-a transformat chipul in ceara, inert si trist

Mainile-ti sunt reci, nici nu imi mai zambesti…

de ce ai pasit acolo unde pasul meu nu poate trece?

Am pornit in mars funebru sa te conduc pe ultimul drum

S-a pornit si ploaia, caci eu nu am lacrimi sa te plang

Nu stiu sa spun la revedere, cand cutia neagra te cere

As vrea sa-mi spui un ultim cuvant cand totul e tacere…

Te ingroapa pamantul, sa-ti tina viermii companie,

Iar eu raman trista, fara sa-ti mai aud glasul cand ma strigai la plecare…

Cum sa-ti spun acum adio, cum sa te inec in uitare?

Cand tot ce vreau de la tine, tati, e o ultima imbratisare?

icoană

​Știm amândoi când ne privim

Ne luăm rămas bun tăcut, prin fumul de țigară, 

Ca o ploaie de stele căzătoare, plecăm din cerul nostru vast

Într-un univers finit și limitat,

Acolo unde moartea vibrează sub membrana vieții

Și fericirea o plătim cu lacrimi sfinte…

Mi-ai fost icoana și altar, o întreagă galaxie

Unde să mă mai închin de mâine, când îngerii se zbat în iad?

pasiune si razboi

​Te visez în roșu, pasiune și război, 

Inimi devastate ce zac pe catafalc

Pornesc agale în marș funebru, 

Să-ți aduc o ultimă sărutare.

Trece cortegiul funerar, cărând 

Pe umerii lor triști amanți din zorile târzii.

Pornesc și eu în urma lor, suspinând

Să-ți spun un ultim cuvânt.

Se opresc la marginea unui mormânt

Și aruncă cu toți cu flori și rugăciuni.

Suntem noi cei de sub pământ, 

Pasiune și război, astea ne-a omorât.

totul meu

​Știm amândoi când ne privim

Ne luăm rămas bun tăcut, prin fumul de țigară, 

Ca o ploaie de stele căzătoare, plecăm din cerul nostru vast

Într-un univers finit și limitat,

Acolo unde moartea vibrează sub membrana vieții

Și fericirea o plătim cu lacrimi sfinte…

Mi-ai fost icoana și altar, o întreagă galaxie

Unde să mă mai închin de mâine, când îngerii se zbat în iad?

ce faci, cum ești?

​Aș vrea să îți scriu cu roșu pe piele

Să-ți rămână urma buzelor-n amintire

De când ne iubeam nebuni, fără perdea,

Pe vremea când și soarele ne încălzea…

Ce faci, cum ești?

A trecut mult de când nu am mai vorbit

Mi-a dispărut de pe piele mirosul tău,

Oare simți lipsa sărutului de pe vene?

De când ai plecat plouă torențial

Cu lacrimi amare pictate-n suflet…

Cum ești, îți mai amintești de mine?

Mă pierd printr-un labirint de vise

Plin cu fantome ce urlă la mine

Pentru toate promisiunile neîmplinite.

Spune-mi, tu ești bine?

Demoni din adâncuri mă vânează,

Lupt singura, să găsesc o cale,

O lumină-n negura de îndoieli, 

Însă mereu ajung la o răscruce

Și pe orice drum aș apuca-o acum,

Imaginea iubirii dispare-n ceață.

Ce faci, te mai gândești la noi?

Iar drumul e lung, plin de pietre

Ce îmi rănesc tălpile goale,

Dar plătesc prețul, vrea să ajung

Acolo unde soarele răsare,

Pe acoperișul lumii 

Să te mai strâng o data-n brațe!

matematica

​Viața este un infinit de combinații luate câte k

Fiecare alegere m-a adus aici, să rezolv necunoscute,

Să cunosc mulțimi ce se intersectează în același punct străin,

Iar la final, să mă izbesc de tine, o variabilă a sufletului pustiu.

Înmulțesc sentimentele, adun ideile și le înșir pe foi,

Adun în palme dorințele și toate visele le împart la noi.

Tu scazi constant iubirea, în timp ce transformi totul în noroi,

Însă, sub același cer străin, ridicăm la pătrat și ne împărțim sufletul la doi.