iluzii

​Merg boem spre casă, îmi arunc picioarele în timp ce mă gândesc la tine,

Pare că valsez printre frunze și pe chip mi s-a întipărit un un zâmbet naiv.

Mă gândesc la ochii tăi, la mâinile tale și îmi imaginez că ne plimbam împreună

Un dans leneș, suav ne pierdem printre străzile pline oameni.

Vântul se joacă-n părul meu răvâșindu-mi aspectul, precum un copil

Aș vrea să mă prind de gâtul tău, să te cuprind în brațe și să ne rotim până amețim

Îmbătați de șoapte, în ninsoarea de frunze arămii, aș sta acolo o viață

Să-ți aud inima cum bate, când te sărut cu dor nebun și multă naivitate.

zei

​​Atunci când mâinile noastre s-au împreunat

Am simțit ca încep din nou sa trăiesc.

Inima ta bătea frenetic sub degetele mele

Fiorii m-au cuprins in brațele tale și vibram nebun și colorat.

Timid, m-am lăsat învăluită de pasiune,

Ti-am pătruns in vene sa fiu parte din tine

Si când ai privit in ochii mei totul in jur a tăcut

Ne-am transformat in șoapte si ne-am contopit in noapte.

Privirea mea oglindea tot ce nu puteam sa spun

Si ma lăsăm purtata in adâncul tău ca-ntr-un labirint,

Langa mine simțeai ca poți sa te înalți si sa cobori

Sa sfidezi legile gravitației, sa dărâmi barierele,

Baby, împreună putem fi zei pe culmile iubirii!

Dacă m-aș îndrăgosti

​Dacă m-aș îndrăgosti de modul tău de a zâmbi,

Mi-e teamă ca am să fiu mereu cu capul în nori

Și voi începe să zâmbesc și eu gândindu-mă la zâmbetul tău!

Dacă m-aș îndrăgosti de ochii aia pătrunzători

Oare am să încep să visez din nou în culori?

Voi reuși să ajung până la stele căutând nebun lumina ochilor tăi!

Dacă m-aș îndrăgosti de căldura mâinilor tale, 

Oare ar putea topi gheața din jurul inimii mele?

Și vei vedea fragilitatea pulsând frenetic sub atingerea mâinilor tale!

Dar dacă m-am îndrăgostit deja de mâinile tale, de gesturile grăbite și zâmbetul cald, 

Pentru că ori de câte ori îmi vine-n minte chipul tău zâmbesc,

Mă împiedic și mă fâstâcesc, aprind stele-n miez de noapte 

Să te aducă mai aproape!

daca ramai

​daca ma indragostesc de ochii tai si apoi, vor deveni verzi si goi?

Nu vreau sa ma indragostesc, caci nu vreau sa dispari in neant,

Am obosit si imi e sete de sarut, dar nu pot sa te las in inima mea

Mi-e teama ca o vei devasta!

Daca am sa devin dependenta de atingere ta si apoi, se va pierde in noaptea grea?

Nu vreau sa te caut in patul rece, caci, babe, am facut asta deja,

Iar locul ala gol mi-a provocat fiori, si nu mai pot sa indur inca o absenta

Desi imi e greu sa adorm in lipsa ta!

Daca am sa tanjesc dupa imbratisarea ta si apoi, se va raci si ea?

Nu mai am nimic de oferit, toti au luat parti din mine si au plecat,

Dar daca ramai cu mine, te voi invalui in pasiune si te voi acoperi cu iubire

Voi fi toata doar a ta!

am obosit

​Te-am pierdut din nou, printre roiuri de fluturi

Ce te cuprind în zborul lor nebun, multicolor,

Te ademenesc cu esențe dulci ca mierea

Și pe mine mă arunci în abisul de uitare. 

Privesc din depărtare, și molii roiesc în jurul meu, 

Îmi ciupesc sufletul, fărâmă cu fărâma mă omoară

Și-mi întunecă mintea, privirea mi-o otrăvesc, 

Trebuie să fug departe de acest carnagiu sufletesc!

Renunț la tot, renunț la tine, am obosit să te mai rog

Să-ți întorci privirea, să mă săruți, să te cuprind.

Nu te mai întoarce, nu mă mai pot umili

Vreau să mă desprind de tine, să mă întorc în pământ!

secetă

​E secetă-n viață și tornadă în inimi, 

Mor păsările-n zbor, se prăpădesc pe pământ

Precum se spulberă iubirile de-o vară, 

Agonizând fără cuvânt.

Se descompun cadavre printre frunze,

Mor toate încet și nepăsător…

Iar sufletele stinghere se afundă

Într-un abis răsunător!

Acum, mișună viermii și se înfruptă

Din dragostea ce ți-o port adânc,

Și vor cădea din cer torenți

Să purifice inimile ce plâng!

suflet fragil

Azi operez pe cord deschis,

Îmi deschid sufletul, îl disec,

Caut o cale să te scot din el

Căci durerea m-a epuizat. 

Am deschis cutia toracica 

Și, cu finețe crestez în carne vie, 

Rup fâșii, dar tu ești tot acolo

Îngrop senzații și iluzii, dar tot doare. 

Înlocuiesc bucăți de suflet cu nopți pierdute

Îl înec în alcool să fie cât mai amorțit

Și simt cum devine impenetrabil și dur,

Așa ucid încet umanitatea din mine. 

Închid operatia, totul s-a sfârșit, 

Ești încă prezent, pe cât ești de absent

Acum realizez, ca ești parte din mine, 

Dacă ma ucid pe mine, te ucid pe tine

Și cum as putea sa trăiesc știind că am ucis ființa pe care o iubesc?