am obosit

​Te-am pierdut din nou, printre roiuri de fluturi

Ce te cuprind în zborul lor nebun, multicolor,

Te ademenesc cu esențe dulci ca mierea

Și pe mine mă arunci în abisul de uitare. 

Privesc din depărtare, și molii roiesc în jurul meu, 

Îmi ciupesc sufletul, fărâmă cu fărâma mă omoară

Și-mi întunecă mintea, privirea mi-o otrăvesc, 

Trebuie să fug departe de acest carnagiu sufletesc!

Renunț la tot, renunț la tine, am obosit să te mai rog

Să-ți întorci privirea, să mă săruți, să te cuprind.

Nu te mai întoarce, nu mă mai pot umili

Vreau să mă desprind de tine, să mă întorc în pământ!