în război cu tine

​Când tăcerea cade fără vină, între noi e război,

Eu țip, urlu, mă zbat și aștept, aștept să mă vezi

Dar tu taci și mă ignori, te prefaci uneori

Și vreau să cred că îți pasă, dar de fapt e gol…

Un gol imens se cască între noi, eu copil răzvrătit,

Tu, adultul imatur, și ne mințim și inversăm roluri

Doar ca să ne luptăm din nou și din nou…

Unde ești când întunericul mă cuprinde-n gheare?

Sau frica ta de singurătate ți-a paralizat toate simțurile

Și m-ai lăsat pe mine pradă tuturor durerilor?

Te-am strigat ani la rând, dar nu m-ai auzit,

Când am plâns ai spus că nu așa m-ai construit

Și am devenit de piatră, doar poate așa vei reveni,

Acum sunt adult, și încă te mai chem în gând…

Vreau doar o vorba bună și o îmbrățișare, 

Dar tu m-ai construit de piatră și nu pot sa ți le cer

Și ma lupt cu tine pentru că încă mai sper,

Că ai să mă vezi și pe mine printre toate lucrurile efemere.

Mă îndrăgostesc

Respirăm sacadat la unison, mâinile ni-le împreunăm

Într-un act de nebunie și extaz, tremuri în brațele mele

Iar eu mă scufund în tine, mă pierd și uit de toate,

Te gust părticică cu părticică, îți savurez fiecare centimetru

Mă duci de la agonie la orgasm și înapoi.

Cu tine pot să zbor până la stele și să te iubesc printre ele

Însă tu ești orb la gesturile mele, auzi doar gemete…

Vibrezi când te ating, dar nu pricepi simfonia din priviri

Și te iubesc de la orgasm la sărut până devii dependent

De pasiunea din privirea și tânjești să te ating,

Dar ce nu înțelegi, sunt așa pentru că simt…

Simt că mă îndrăgostesc de tine și vreau să te aprind!

niciodata

​Când ochii mei s-au lovit de ochii tăi schimbători,

Mi-am pus întrebarea, ce glumă proastă a vrut Universul să facă?

Ce soartă atât de crudă, ce karma nemiloasă apropie două suflete ca să le despartă, 

Căci ochii noștri au fost damnați să nu se mai vadă…

Mă întreb ades, care e scopul să te îndrăgostești de fructul interzis?

Precum un foc ce arde-n interior până nu mai rămâne decât cenușa unei inimi,

Mă zbat mereu între dorință și morală, să gust din cupa de otravă 

Căci tu-mi ești interzis pe veci, iar sufletul meu moare…

Ce divinitate privește la noi și rămâne neînduplecată?

Când limba blestemă și se roagă, iar ochii au devenit de piatră,

Credința mi se clatină din temelii, și implor diavolii să vină căci sunt gata să semnez cu sânge

Sufletul meu, sau ce a rămas din el, pentru câteva clipe cu tine!

Când ochii mei și-au luat la revedere am știut că am pierdut…

Am renunțat să mai întreb, am obosit să mă mai rog, nici diavolii nu au vrut cenușa unei inimi,

Duc spre buze cupa cu otravă și beau cu speranță și durere

Căci niciun om nu ar trebui să-și piardă sufletul pereche.

paradis

​Lângă tine fiecare secundă ascunde un alt mister, 

Când te ating, când mă săruți, când inimile noastre

Se împletesc și bat la unison e ca într-un paradis.

N-am crezut vreodată că aș putea să îmi doresc

Să primesc mântuirea sufletului meu damnat, 

Doar ca să rămân în brațele tale cu aromă de Eden.

Simt cum mă schimb și mă transform lângă tine,

Și renunț la vechile paradigme, ma imbat cu fericire

Ori de cate ori privesc in ochii tai vad o alta lume!

nebunie

​Forma imperfecta a naturii umane, geniul combinat cu naivitate,

E pura nebunie pentru ochii care citesc doar ca sa inteleaga!

Si multi dintre noi suntem nebuni, nebuni de dor, nebuni de alb

Prea buni ca sa fim nebuni si totusi nebuni in nebunia noastra!

De ce e mintea intortocheata si totusi cuvintele-s banale?

Cand in nebunie ne afundam si lasam in urma doar lacrimi amare…

Nebunul de dor va spune in mii de forme alambicate acelasi lucru la nesfarsit,

Mi-e dor… si mintea ma doare.

Nebunul de negru va incerca constant prin mutari sofisticate,

Va cauta in mii de forme sa cucereasca regina de alb cu a ei banalitate.

Nebuni suntem toti intr-o lume mult prea mare, nebuni cand incercam la infinit

Sa cautam un sens al unei vieti banale!

vesnic

Intr-o lume nebuna, ochii tai ma aduc la normal,

Insa as vrea sa nu iti cunosc regretele sau buzele

Sa iti uit numele cand valurile se spart la tarm…

Sa alung toate visele in nori de praf!

Cand ceata se lasa pasii ma poarta iar spre tine,

Desi e frig si innorat, tu ma faci sa simt caldura

Si vreau sa uit si toate senzatiile, emotiile…

Sa te arunc in uitare definitiv!

Dar am nevoie de tine sa ma simt din nou vie,

Vreau sa pastrez adanc in mine parti din tine

Pentru ca stiu ca asa vei ramane vesnic…

Ochii tai si zambetul meu vor dainui si dupa ce noi nu vom mai fi!

ochii tai

Ochii tai, calmul dinaintea furtunii, in ei se ascund temeri,

Regrete stau nespuse pe varful limbii, o otrava prea grea

Pentru un suflet fragil, inaltat pe culmile nebuniei.

Ochii mei, marea agitata, ce ascund dureri neimaginate…

Ochii tai, doua nestemate, reci si goi stralucesc pe un cer pustiu

Unde nici corbii nu zboara si nimic nu ii infioara.

Ochii mei, flacariile iadului, cine se avanta se pierde in visare,

Unde nimic nu e ceea ce pare!

Ochii tai ascund secrete intunecate, in timp ce ai mei lumineaza-n noapte

Drumul inapoi spre o lume plina de soapte.

Ochii nostri sunt plini de lacrimi de smarald

Ce cad in inimi nevinovate…