vineri, 23 octombrie 2015

Dor de tine

Visez că pot să ating stelele când noaptea se lasă,
Îmi era dor să-mi întind aripile să zbor
Să simt vântul prin păr, să simt ploaia pe gene...
Îmi e atât de dor...să te simt lângă mine.

Sunt nopți în care aș vrea să fug departe,
Să dansez printre frunze desculță-n ploaie
Cu fiecare picatură ce cade te simt mai aproape.
Mi-e dor, atât de dor că doare...
Katherina Andreescu

miercuri, 21 octombrie 2015

Nebunie de iarnă

Vin corbii întunecând zarea cenușie
Vestind iarna nemiloasă ce se apropie,
Cu ger cumplit, ea dă navală peste toamnă.
Hai să dormim până la primăvară.

Să nu lași iarna să te schimbe, să-ți înghețe inima,
Știe cum să te vrăjească să te îndrăgostești de ea
Însă, iubito, iarna e vicleană, te păcălește cu haina ei alba
Și îți fura când te aștepți mai puțin, căldura sufletului.

Hai să fugim din calea gerului năpraznic,
Te ascund sub haina mea, să-ți mențin pielea caldă.
Nu-mi e teamă de iarna, sufletul nu mi-l poate lua,
Ți l-am dat în miez de toamnă să-l păstrezi negreșit...

Katherina Andreescu

marți, 20 octombrie 2015

Untitled

Firea umană e atât de complexă,
Nenăscută sau moartă, pare atât de perfectă...
Însă, firea umană e atât de imperfectă,
O creație mecanică a unui tehnician.
Suntem construiți de un păpușar
Conturați perfect, cu ochi frumoși colorați.
Suntem păpuși trase de ațe,
Cu replici învățate dintr-o veche carte.
Însă sufletul e ingredientul principal
Fragil și uman, se rupe ușor în mii de bucăți
Ca un puzzle cu lipsuri în mii de părți.
Suntem doar trecători prin lume
Fără o direcție anume....
Firea umana e atât de complexă,
Nenăscută sau moarta pare atât de perfectă.

Lacrima lui Ovidiu

Simt pe buze lacrimile tale
Dulci, amare și amețitoare,
Aroma ta înnebunitoare
Mă îmbată și mă aruncă-n uitare.

Of  Ovidiu, lacrimile tale,
Varsă-le în pahare de cristal
Și promit să le pun la păstrare
Adânc în inima mea plină de savoare.

Când lacrimile tale vor seca
Atunci și ploaia din sufletul meu va înceta,
Vântul în turbare va urla,
Așa că, mai lasă-mi Ovidiu, o lacrimă de-a ta.

Katherina Andreescu

A venit toamna

A venit toamna cu ploaia ei de frunze,
Să ne amorțească sufletele.
Cad lacrimi reci din cerul întristat,
Să ne spele păcatele...
A venit toamna, cu aripile ei înfrigurate,
Să ne cuprindă-n brațe.
Șuieră vântul prin cotloane
Să ne sperie visele toate....
A venit toamna, cu nebunia și cu boala,
Să ne umple sufletele de melancolie.
A venit iar toamna și îmi e dor de tine
Ține-mă-n brațe până vine primăvara.

Thinking about you

It was never meant to fall in love
I never knew what love is about,
Is like spinning, and drinking too much
And the ground can't keep you in touch.
I don't want to let the feeling go,
Is something I never felt before....
Like the Earth can't hold me any more
Love is uncontrollable and unforgettable show.
Shot after shot, and drink a lot,
Trying so hard not to think about you,
You're still there in my thoughts,
My mind and my body is full of you...
All I can hear is you voce singing in my head
Your name stay on my lips ready get out,
When you are close to me my heart is ready to explode
I wanna kiss your lips and hold you close.

luni, 19 octombrie 2015

Copilul morții

De plângi copil cu chip de diavol,
Pe cine ai îngenunchiat cu iubirea ta bolnavă?
Verși lacrimi pline de minciuni
Se vede-n ochii tăi, n-ai cum să ascunzi
Te hrănești cu suferință, te pierzi în ură,
Arunci în sufletele celor ce te iubesc doar cianură
Îi sfâși, le rupi sufletul și pleci,
De ce copil frumos îi rănești?
Ei nu sunt ca tine atât de duri
Sunt fragili, umani și plini de scrum.
Nu sunt ca noi intangibili și răi,
Acestea sunt ființe pure în esență,
Atât de simpli, în aparență.
Zâmbește, înger al morții,
Știi că sunt singura care te doresc
Mai mult decât orice pe lume, te iubesc.