luni, 19 octombrie 2015

E luni...

Urăsc zilele de luni cu ale ei ore infernale,
Ce-mi devorează sufletul și mintea și mă îngroapă-n uitare
Urăsc zilele de luni înfrigurate.
Urăsc monotonia începutului de săptămână,
Ce îmi provoacă o depresie cruntă...
Urăsc zilele de luni în care cade o ploaie măruntă!

Poezia ta

Eram un suflet amorțit de toamnă când ai apărut și ai schimbat totul în vară.
Felul în care râzi e ca o ploaie caldă, revigorată, te transpune într-o altă lume,
Plină de mister și aventură, de pasiune și dorință, extaz, nebunie și umilință.
Precum o tornadă învârți totul în mintea mea, mă inciți și mă pui pe gânduri,
Schimbi și preschimbi percepția vieții, dărâmi barierele gândirii, dar ridici zidurile iubiri.
Nu am voie să iubesc zâmbetul ștrengar de dimineață, însa port pe piele impregnat sărutul,
Trupul devine monument al atingerilor nocturne, cu degetele te descopăr doar că să te acopăr,
Mișcările tale leneșe ca ale unei mațe răsfățate și mirosul parfumului tău îmi dau fiori.
Ne îmbătam din șoapte și cuvinte amețitoare, doar că să ne trezim la realitate...
Îmi place să mă joc cu mâinile tale, să-ți cuprind degetele într-o încleștare,
Să te sărut lung și nebunesc când cortina cade și rămânem noi, unul lângă altul,
Însa niciodată doi.
Katherina Andreescu

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Softer

You want to see the softer side
A side of me that is capable to bleed
To feel the love and see the light.

All of me wants to break through dark
But I am trapped inside my own mind
Trying to keep my heart in one piece.

It's hard to breath when I let go
The wounds of past are just to deep
And will not be able to fall asleep.

I'm in love with the darkness
A little freak in a normal world
A kid without any expectations.

I am not able to speak out loud
Everything that is going through my mind
But I am proud that I can write.

When I compose I can show a softer side
And I can tell you what I really want
That's the true, I wanna see your smile. 
Katherina Andreescu


Arta

Poezia e instrumentul prin care cuvintele devin artă,
Arta e modul în care banalul devine extraordinar
Și astfel se naște capodopera, faptul simplist devine complex...
Nu pot sa fac o capodoperă, nu știu nici măcar dacă e artă,
Sunt doar sentimente exprimate în cuvinte așternute pe coli albe
Emoții, trăiri și muze, experiențe, oameni și fapte, asta e ceea știu să scriu.
Descriu în detaliu caruselul de sentimente din viata mea plicticoasă,
Le îmbrac într-o altă forma și dau un alt înțeles, nici simplist, nici complex.
Nu știu să scriu despre iubire, însa pot să scriu despre dezamăgire,
Dar azi nu am sa o fac, am să scriu despre tine, despre artă și poezie
Modul dement în care viața te pune în situația de a simți ceva fără a putea defini
De la plăcere la extaz, de la fericire la poezie, de la dragoste la realitate.
Ador să înșir cuvinte pe foaie, așa cum ador să te privesc vorbind ore în șir
Ți-am scris de atâtea ori că iubesc marea, dar niciodată că iubesc să mă înec în ochii tăi
Și să mă scufund în adâncul tău, să rămân acolo și să ascult pustiul....
Să mă pierd în labirintul de fraze și cuvinte, să mă regăsesc mereu în fapte
În micile detalii care contează, în sărutul pasional care mă fascinează
Magnetismul cu care zâmbetul ala ștrengar mă hipnotizează, asta e arta, restul e poezie,
Și doar prin tine reușesc să ating perfecțiunea în fericire.

Katherina Andreescu

vineri, 16 octombrie 2015

Friday mood

To tired to fight anymore
There are no wars to win or lose
No more tears to spare, lies to tell
So I surrender my soul...

I can't put the pieces back on
The wounds are healling, but scares are there
Not let me forget I was human once,
But now I feel dead inside.

Numb like this, I can't go on
There is no purpose in this life
Moving on is what I have, be in love
Make mistake after mistake.

I let myself fall in a complicated situation
And for sure it will break my hart
But no matter what, I don't care,
I need to feel anything, even pain.


joi, 15 octombrie 2015

Absolut

Am nevoie să simt cum îmi curgi prin vene
Să-mi încălzești interiorul, să mă amețești ușor
Când îți sorb fiecare picătură delicată plină de savoare.

Vreau să îmi lipsesc buzele de răceala ta,
Să mă cutremur când îmi dezmierzi papilele gustative
Doar tu mă faci să uit de tot când ești cu mine.

Mă faci să mă simt puternică ori de câte ori îmi mângâi gâtul
Ești viciul meu întunecat, ispită a nopților senine
Te ador și te urăsc, totuși nu vreau să renunț la tine.

În interiorul tău gheața se topește, venin amar cu gust dulceag,
Tu îmi aduci plăcere și durere, când pleci iei cu tine tot,
Și îmi amintești că sunt pe sfert ca tine, rece, amețitoare și rusoaică.
Katherina Andreescu



miercuri, 14 octombrie 2015

Just a dream

No words to describe the silence
The quiet scares me more than anything
I wrote you thousands time before
But you never answer...

Lay down I close my eyes to see your smile
I reach out my hand to caress your face
But the sheets are cold, is nobody there
The smell is fading and the memory is lost.

The light of the sun is breaking through glass
Everything was a pretty little innocent dream
You're never here in my arms, never to touch
Only a ghost of my imaginary mind...