aievea sau niciodată

​Spune-mi ce simți, ce se întâmplă acum în spațiul dintre noi?

Tăcere, când eu tânjesc după cuvânt, tu înalți ziduri fortificate

Și înăuntrul lor îți ascunzi inima de piatră, lăsând în urmă dâră de cadavre.

Două ființe triste, separate ne ascundem după zâmbete forțate

Și ne prefacem amândoi, ne ascundem sufletele de lumea întreagă,

Doar mirosul de putregai al iubirii moarte ne sufocă pe amândoi.

Inutil să-ți explic acum complexitatea sentimentelor ce mă cuprind

Când îți privesc chipul impenetrabil, cu ochi reci ce mă disecă,

Devin și eu incapabilă să mai vorbesc, și lăsăm tăcerea să se aștearnă…

Ce se va întâmpla de acum în spațiul dintre noi?

Tu, purtând masca indiferenței, vei cobora în adâncimile tale agitate

In timp ce eu, afișând aceeași invulnerabilitate, am să mă zbat pe culmile disperării,

Și nici unul din noi nu va știi vreodată dacă am fost aievea sau niciodată.