Tu, magnolie, floare trecătoare
Te-aș lua acasă, să te țin în vază
Să-ți păstrezi petalele neîntinate
Când te hrănesc cu apă și cu soare.
Ți-as da iubire, să crești cât mai mare,
Să mă acoperi cu petale și parfum
Să mă ocrotești când noaptea cade.
Oh, tu magnolie sălbatică,
Ce n-aș da să te îmblânzesc
Dar tu refuzi să mă privești
Și te scuturi de petale…
Rămâi goală-n primăvară
Iar eu pustiită că nu te pot avea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu