Durere

​într-un colț al minții sta la pândă durerea

Abia așteaptă să-și înfigă colții în sufletul meu,

Și o simt cum mușcă, străpunge pielea și pătrunde în vene…

Azi, îngerul morții m-a vizitat zâmbind.

Durerea mă apasă, grea, tăcută, epuizantă,

Mă izolez de lume asta banală, caut un refugiu,

Iar la fundul sticlei de jack găsesc o alinare efemeră, ca o fantasmă.

Și-a desfăcut aripile și m-a privit naiv.

Liniște totală, până și lacrimile cad în tăcere

Singurătatea se cască ca un hău înaintea mea,

Și mă afund prea tare într-un abis amestecat cu iluzii sfărâmate.

L-am luat de mână și ne-am cufundat în vis!