Îmi aprind țigara într-o casă goală, tu fumezi în altă parte
Și știu că te gândești din când în când la mine, când alte brațe te cuprind.
Pe mine ma doare absența, pe tine te chinuie amintirea
Și amândoi suferim, separați și goi…
Ai ales cu mintea, ai ascultat rațiunea și nu ai auzit inima
A mea plânge după tine și se stinge când săruți alte buze.
Acum, când amintirea ochilor mei s-a estompat,
Inima ta mai bate la fel când o privești pe ea?
Într-o zi vei avea curajul să-ți lași sufletul să te îndrume
Și atunci pașii te vor purta înapoi la mine.
Într-o zi vom zâmbi amândoi, și nu ai să ai pleci
Căci doar împreuna suntem compleți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu