ninge

Cad fulgii de zăpadă, lacrimile îngerilor dintr-un cer înghețat,

Și se aștern peste sufletele triste, peste tot ce ne-am promis și am uitat.

Vin să ne bandajeze inimile avariate, să redea zâmbete și speranțe. 

Plâng îngerii și noi suntem de vină că i-am întristat,

Ne-am tot jucat până când povestea s-a complicat...

Și unul din noi a ieșit cu sufletul șifonat, iar celălalt e debusolat.

Ninge nebunesc și poate a venit momentul să te părăsesc, 

Fără cuvinte inutile, hai să lăsăm tăcerea să se așeze între noi.

Azi plec, cu fulgii mari curgând pe obraz, și tu rămâi într-un alt paradis.