Și poveștile se transformă-n scrum.
Am uitat țigară aprinsă de când tot aștept
Să prind aripi și zbor.
Răsar stelele, pistruii pe cer, să lumineze
Nopțile reci și pline de îndoieli.
Cafeaua s-a răcit în cană și încă aștept
Un semn să plec spre cer.
Aș vrea să zbor până dincolo de nori
Să-mi simt sufletul cum se deschide.
Să las lacrimile să cadă precum fulgii de zăpadă,
Dar cred ca diavolii nu pot sa zboare..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu