Să respir, să mă mișc și totuși mă simt moartă.
Precum o floare ofilită uitată într-o glastră
Așa s-a dus iubirea noastră.
Mă topesc ușor, mă sting pe zi ce trece
Sătulă de minciuni, cu sufletul de piatră
Ucid chiar eu umanitatea ce ne leagă.
S-a dus dracului povestea noastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu