ai plecat..

Ai plecat când a venit toamna

Fără sa privesti o data inapoi

Te-ai dus in alte brate

Fără sa îți pese de noi.

Te-am privit cum te imbracai

Cu gesturi grabite, in tacere deplina

Te gândeai la alte buze,

Doar eu ma gândeam la noi.

Ți-ai strâns lucrurile și mi-ai lasat

Amintirile in care ne iubeam

Nu ai vrut sa iei și tu durerea

Mi-ai lăsat-o sa ma chinuie neîncetat...

Te.... Mai mult

Când frigul toamnei coboară peste pământ

Vino și încălzește-mi sufletul flămând

Așează-ți capul pe sânii mei zgribuliți

Și ascultă cum inima-mi bate. 

Când vântul matură străzile pustii

Vreau să te simt cum îmi curgi în vene

Să îmi faci trupul să vibreze

Și sufletul să-l simți cum se încălzește. 

Când întunericul se lasă peste noi

Tu rămâi să mă învelești cu tine

Să mă pierd în marea din ochii tăi 

Și în fiecare dimineață să simți că Te.... mai mult. 

ecou

Ecouri din trecut mi-au amintit de ceea ce credeam pierdut

Mi-am simțit inima pulsand la amintirea unui sărut,

Ochii aia verzi s-au întors sa ma bantuie. 

Franturi, bucati de clipe îmi ruleaza in minte ca un film 

De ce ma întorc și acum cu inima și mintea la tine?! 

Cand știu ca ma faci sa ma simt vie și apoi ma rupi in mii de parti. 

Am crezut ca am uitat, dar toate se întorc sa îmi aminteasca 

Ca a fost rău, dar a fost si atât de bine, ca mereu m-am simțit in siguranță lângă tine 

Am crezut ca am uitat, dar nu am incetat nicioadata sa te port adânc in suflet. 

Te voi...

Te voi căuta

În toate culorile strălucitoare

În toate scoicile de pe nisip

Și în mirosurile suave.

Te voi aștepta

La fiecare răsărit de soare

În toate nopțile amare

Și chiar și atunci când inima-mi moare.

Te voi iubi

Leneș, suav și fără de păcat

În fiecare zi mai mult și mai real

Și chiar și după ce nu voi mai fi

Te voi iubi veșnic în versurile ce vor dăinui!

blestem

Încă ma întreb cum poți sa traiesti fara mine, 

Cand eu nu știu cum sa respir fără sufletul meu

Si am momente cand ți-as blestema ochii sa ma vadă doar pe mine

Iar buzele să-ți urle fără a mea sarutare. 

Stau și ma întreb cum poți sa adormi fără sa ma simți acolo, 

Cand eu ma zvarcolesc in pat in fiecare noapte

Si jur ca te-as blestema sa nu ai parte de odihna 

Atata timp cât sufletul meu tanjeste sa te atinga

și după

În culori de toamna te visez adesea, cum pleci și revii

Săruturi fugare se pierd pe buze întristate

Și lacrimile aluneca într-un dans de povește...

Toate îți şoptesc că undeva, ea încă te iubește. 

Cu ochii tăi de căprioară blandă, surâzi în bătaia soarelui de toamna

Privește-n adânc, să simți fluturii cum zboară

Ascultă copacii cum se frământa să-ți spună

Că te iubesc până la ultima bătaie a inimii și după. 

S-a dus vara

S-a dus vara fără pic de mânie,

Și nervii mă macină în stomac

S-au dus și zilele toride

Și acum e frig în suflet și în pat.

Au apus iubirile de-o vară,

Și mintea mea se luptă neîncetat

Nopțile calde de vară acum s-au scurtat

În suflet e întuneric de când tu n-ai mai sunat.

Pe rând cad frunze din copacii plini

Și sufletul îmi urla-n agonie,

Pe strazi pornește vântul în ora târzie

Și aș da orice să ca ea să revie... 

Pentru tine

In fiecare zi ma mișc prin viata, fără sens, fără speranta, 

Simt cum nimic in rest nu mai contează

Si totuși in fiecare zi continui sa inaintez

Spre nimic, spre vidul ce ma inconjoara.

Îmi amintesc zâmbetul ca prin ceata

Acum durerea îmi tine companie

Si dorm in fiecare seara cu pastile,

Iar când zorii se ivesc ma trezesc cu gândul la tine.

De s-ar deschide cerul, ingerii n-ar putea plange

De-ar îngheța și iadul și nici demonii nu ar intelege

Cata durere surda zace într-un suflet, câte lacrimi nevarsate

Toate pentru tine. 

final de drum

M-ai ucis în moduri în care nu știam că e posibil

Să respir, să mă mișc și totuși mă simt moartă.

Precum o floare ofilită uitată într-o glastră

Așa s-a dus iubirea noastră.

Mă topesc ușor, mă sting pe zi ce trece

Sătulă de minciuni, cu sufletul de piatră

Ucid chiar eu umanitatea ce ne leagă.

S-a dus dracului povestea noastră! 

actor

Din lacrimi am țesut pânze de dor

Și-am ferecat în inima durerile toate,

Dacă mă privești ușor, nu vei găsi 

Nicio urmă de întristare.

Verile toate și doliul funestru, sărutările furate

Le-am îngrămădit pe toate într-un zambet 

Ce ascunde cele mai grele păcate. 

Ca un actor am pus fard pe fiecare rană, 

Și dacă vrei să mă găsești reală, 

Va trebui să mă dezbraci de fiecare stare. 

Strat cu strat, rană cu rană, fiecare julitură

Toate ascund o cazătură

O durere infernală pe care dacă o vei descoperi, 

S-ar putea să doară. 

E toamna iar

Îmi mișună viermii prin sufletul putrezit

Și mușcă din amintirile cu noi,

A venit toamna și simt cum mă sting.

Bate vântul de toamna timpurie peste tot ce nu o să mai fie!

Lumina din ochi mi se stinge lent

Și mor încet părți din mine, 

A venit toamna și frunzele cade alene. 

E septembrie la ușa iubire, dar nu vreau să îi deschid. 

Mai vino odată să îți spun ce ai uitat

Cuvintele mă îneacă în lacrimi amare,

E toamna iar, ce ciudat!

A venit toamna și iubirile de aprilie se încheie... 

fantome

Când noaptea își întinde aripile ei zdrentuite

Te simt lângă mine, îmi pun capul pe pieptul tau

Si îți simt bratele incolacite in jurul meu.

Adorm ca un copil, stiind ca ești acolo. 

Cand noapte coboară peste noi, tu ești visul meu tacut

Alungi demonii care pun stapanire pe mintea mea

Te prind de mana, surad și adorm

Insa dimineața nu ești niciodată acolo...

În fiecare noapte, când întunericul ne cuprinde

Fantoma ta e lângă mine, într-o lume in care noi încă ne iubim

În lumea mea intunecata, tu ma ții in siguranță

Insa când zorii se ivesc, realizez cat ești de departe

povestea s-a incheiat

Simt cum frigul îmi cuprinde sufletul paralizat

Iar gândurile mă învăluie precum frunzele ce cad

Vine sfârșitul unei ere, finalul lumii în care ne iubeam. 

Aud din vremuri îndepărtate ecouri ale unor cuvinte

Și simt cum mă apasă greu tăcerea ce se așterne

Azi, povestea nu mai este, finalul mă izbește în plin.

Urla vântul în turbare și îmi înghețată mâinile pe taste

Nu pot să simt decât vidul ce mă înghite

Și privesc cu amărăciune cenușa iubirii noastre. 

iub

Într-o lume plină de durere,

În care iubirea dispare 

Ce cautăm noi, bieti muritori?

Visăm, sperăm, inutile sunt toate...

Și toate sunt trecătoare!

În lumea în care iubirea ne-a ucis

Ne-a mistuit încet până la epuizare

Ce rost mai am, ce sens mai dau

Poetului din mine?

Când totul se schimbă și iubirea moare...

Vrem pasiune, dar răspândim suferință, 

Tânjim după mângaiere, în timp ce sfărâmăm inimi

Pentru ca la final iubirea nu există, 

Nu sfidează moartea și legile universului

Nu înalță sufletul, ci îl doboară!

Iubirea aduce cu sine suferința

Ucide sufletele naive și încătușează mințiile luminate.

Câți eroi romantici au murit pentru iubire, 

Și oare câți vor mai muri cs să iubească?