I think of what you did, and I hope God she worth it

De ce să mă mai agăț când mintea mi se destramă?Când sufletul mi-e plin de tine și alcool,

Iar plămânii mi se inunda-n fumul de țigară.

Căci acum ai ucis si ultima speranță…

Cum să mai privesc înainte când lumea e devastata?

Când sufletul îmi zace mort pe catafalc, 

Inima e spulberată-n mii de cioburi de cristal.

Căci te iubit tăcut si demn, iar tu l-ai ucis cu brutalitate…

Spune-mi, a meritat, sa arunci tot pentru o clipă de plăcere?

Vino acum, sa privești dezastrul din urma ta,

Sa vezi durerea ce se ascunde-n zâmbetul ei mut…

A meritat sa ucizi fără milă un suflet nevinovat…?

prea devreme…

​Moarte mi-era straina, pana cand mi te-a rapit

Ti-a transformat chipul in ceara, inert si trist

Mainile-ti sunt reci, nici nu imi mai zambesti…

de ce ai pasit acolo unde pasul meu nu poate trece?

Am pornit in mars funebru sa te conduc pe ultimul drum

S-a pornit si ploaia, caci eu nu am lacrimi sa te plang

Nu stiu sa spun la revedere, cand cutia neagra te cere

As vrea sa-mi spui un ultim cuvant cand totul e tacere…

Te ingroapa pamantul, sa-ti tina viermii companie,

Iar eu raman trista, fara sa-ti mai aud glasul cand ma strigai la plecare…

Cum sa-ti spun acum adio, cum sa te inec in uitare?

Cand tot ce vreau de la tine, tati, e o ultima imbratisare?

icoană

​Știm amândoi când ne privim

Ne luăm rămas bun tăcut, prin fumul de țigară, 

Ca o ploaie de stele căzătoare, plecăm din cerul nostru vast

Într-un univers finit și limitat,

Acolo unde moartea vibrează sub membrana vieții

Și fericirea o plătim cu lacrimi sfinte…

Mi-ai fost icoana și altar, o întreagă galaxie

Unde să mă mai închin de mâine, când îngerii se zbat în iad?