secetă

​E secetă-n viață și tornadă în inimi, 

Mor păsările-n zbor, se prăpădesc pe pământ

Precum se spulberă iubirile de-o vară, 

Agonizând fără cuvânt.

Se descompun cadavre printre frunze,

Mor toate încet și nepăsător…

Iar sufletele stinghere se afundă

Într-un abis răsunător!

Acum, mișună viermii și se înfruptă

Din dragostea ce ți-o port adânc,

Și vor cădea din cer torenți

Să purifice inimile ce plâng!

suflet fragil

Azi operez pe cord deschis,

Îmi deschid sufletul, îl disec,

Caut o cale să te scot din el

Căci durerea m-a epuizat. 

Am deschis cutia toracica 

Și, cu finețe crestez în carne vie, 

Rup fâșii, dar tu ești tot acolo

Îngrop senzații și iluzii, dar tot doare. 

Înlocuiesc bucăți de suflet cu nopți pierdute

Îl înec în alcool să fie cât mai amorțit

Și simt cum devine impenetrabil și dur,

Așa ucid încet umanitatea din mine. 

Închid operatia, totul s-a sfârșit, 

Ești încă prezent, pe cât ești de absent

Acum realizez, ca ești parte din mine, 

Dacă ma ucid pe mine, te ucid pe tine

Și cum as putea sa trăiesc știind că am ucis ființa pe care o iubesc?